la colțul blocului de unde încep lucrurile
să se înstrăineze în lumina ochilor

fumez încruntat țigară de la țigară
degetele îmi îngălbenesc ca niște frunze
prăbușindu-se în jurul paharului de vodcă care
are consistența transparentă a unei femei
ce mă iubește necondiționat

probabil că în viața anterioară am fost un animal împleticit și urât
într-o încăpere unde lanțurile decorau gâturile tuturor celor care
se dăruiau cu zgârcenie
pământenilor

desenez oameni cu degetul arătător în largul ferestrei de unde
a început întotdeauna deriva
tristețea vorbește în somnul meu
acuzându-se de complicitate la crimă
paharul și-a deschis picioarele invitându-mă într-o cină de taină
(de unde nu se mai întoarce nimeni)
dragostea necondiționată a prins rădăcini în jurul blocului meu
pauzele au devenit din ce în ce mai dese
fumez țigară de la țigară
până când
degetele îngălbenite ca niște frunze s-au prăbușit rând pe rând
în jurul încruntat
al orașului